Istoricul localităţii

PRIMII LOCUITORI, DESCOPERIRI ARHEOLOGICE
         Prin cercetările făcute de C.S. Nicolaescu Plopşor, şi pe aceste meleaguri din nord-vestul ţării, s-a constatat că la Călineşti-Oaş, spre Gherţa Mică, majoritatea piemonturilor joase sau medii au fost ocupate pentru scurt timp de paleolitici mai cu seamă în faza târzie a paleoliticului gavettian. Acest lucru, adică ocuparea piemonturilor mijlocii de oamenii paleoliticului s-a constatat şi în alte locuri din nord-vestul ţării. Intrucât zona cercetată se găseşte la o distanţă mică de comuna Turţ, putem afirma având în vedere condiţiile geografice ale acestei depresiuni că şi această zonă a fost locuită încă din paleolitic.
        Descoperirile paleolitice din această zonă au fost complectate cu descoperirile ce s-au făcut la Turulung, în zona de intrare în Câmpia Someşului, unde a fost descoperită o aşezare gravettiană, pe Dealul Pustiu, cu piese puţin numeroase, dar prin care se disting însă o serie de tipuri caracteristice ultimei culturi a paleoliticului superior în România.
        Cele mai recente descoperiri au fost cele din Batarci 1952, unde arheologii au descoperit topoare cu toc, brăţări, pumnale, fragmente de seceri lucrate în bronz.  
        Istoriografic primul arheolog şi istoric român care a atras atenţia asupra dacilor din vestul, dar şi nord-vestul României a fost C. Daicoviciu. De istoria dacilor din nord-vestul ţării s-a ocupat şi I.I. Russu şi M. Macrea, care în 1956, arată că neamul dacic n-a dispărut odată cu desfiinţarea statului din podişul Transilvaniei şi  odată cu  moartea lui Decebal,iar marea putere de viaţă a acestui popor s-a făcut vizibilă şi după retragerea Aureliană.

ATESTARE DOCUMENTARĂ
         Numele localităţii Turţ vine de la Pârâul Thurch, Thwrcz, finala ,,c’’ este sufix diminutiv de ,,mic’’ de origine slavă, adăugat la Tur, râul în care se varsă acest pârâu micuţ, adică Turul micuţ. Originea denumirii Turţ este latinească, derivând după Pişcariu din urddues, um, iar după Drăganu e o reconstituire din pluralul turzii, sturzii, turdii.
         Numele localităţii Turţ apare pomenit în scrisoarea de răspuns din 2 noiembrie 1378 la actul de danie regesc şi prin care acesta  se aplică în practică de către conventul mănăstirii din Cluj.
         Localitatea apare menţionată în anul 1385 sub forma de Villa Viavalis (Thourch) cu prilejul procesului de proprietate dintre familiile Wassvary şi Csarnavaday.
         Comuna Turţ, cuprinde şi satul Gherţa Mare, numit aşa fiindcă este mai vechi decât satul Gherţa Mică. Până în secolul al XVIII-lea, GHerţa Mare s-a numit Gherţa de Jos, când a primit numele pe care-l are astăzi. 
         Satul Gherţa Mare apare în documente în anul 1351, iar satul Turţ Băi de pe la începutul secolului al XVIII-lea, când pe timpul împărătesei Maria Tereza sunt aduşi slovaci din zona munţilor Sudeţi specialişti pentru  extragerea aurului din zona satului, unde se află şi cele mai vechi galerii, muncitori care s-au stabilit pe teritoriul comunei, dîinuind şi astăzi într-un grup de familii, care poartă nume ca: Virlici, Martin, Puşcaş etc.

LUPTA PENTRU APĂRAREA HOTARELOR PAMÂNTULUI STRĂMOŞESC
         Angajarea militară a României în a doua jumătate a lunii aprilie 1877, în războiul de independenţă, a trezit în Transilvania şi implicit şi pe aceste meleaguri simţăminte vechi de solidaritate, manifestate şi cu ocazia mişcării memorandiste şi dorinţa tinerilor români de a participa cu arma în mână la război pentru a contribui la victoria armatelor rămâne împotriva turcilor.
        In cele două mari conflagraţii mondiale, au fost antrenaţi şi locuitorii comunei Turţ, când tinerii au fost mobilizaţi de puterile militare ale vremii, participând la luptele de la marginea imperiilor, fiind luaţi prizonieri, unii vărsându-şi sângele fie pe câmpul de luptă, fie murând în lagăre.
        Pentru a rămâne veşnic vie amintirea celor care şi-au sacrificat viaţa în cele două războaie mondiale, prin grija Consiliului local Turţ, a fost construit în centrul civic al comunei MONUMENTUL EROILOR, unde cei 116 turţeni eroi, au numele trecut pe frontispiciile acestui monument, care a fost sfinţit de Ziua comunei, Ediţia III-a, august 2001.

PARTICIPAREA LA REVOLUŢII
         Revoluţia de la 1848 înseamnă un punct principal în istoria Transilvaniei. Anul 1848 poate fi considerat ca dealtfel şi perioada care urmează, epoca deşteptării naţiunilor. In preajma izbucnirii revoluţiei au loc mişcări ţărăneşti. Apar broşuri cu titluri ca : ,, Nu mai sunt robi şi nici stăpâni’’ d-au ,, Ce valorează liberatea fără pământ’’. Jelerii văzând că nu sunt eliberaţi trec la ocuparea moşiilor, a fânaţelor. In întreaga Transilvanie există o atmosferă de spirit revoluţionar.
        Despre ecoul şi situaţia existentă în rândurile populaţiei din comuna Turţ, în timpul revoţuţiei datele sunt foarte sumare.
        Începutul secolului al XX-lea aduce prăbuşirea imperiului habsburgic şi făurirea României Mari. La chemarea CNRC de la începutul lunii noiembrie, se formează consilii şi gărzi naţionale, Turţul aparţinând de Consiliul Naţional Român Halmeu. Dintre cei 6 deputaţi ai Cercului electoral Halmeu se numări Vasile Zbona şi preotul Iustin Pop din Gherţa Mare, iar din Turţ Simona Pop şi Ioan Pop, care participă la marea adunare din Alba Iulia. Din 26 noiembrie 1918 datează Credenţialul Gărzii Române din comutatul Ugocea prin care Vasile Găle din Turţ este numit ostaş stegar. Acesta alături de Adrian Tomoioagă din Bocicău sunt autorizaţi a lua parte cu vot deschis la Marea Adunare Naţională Română, convocată pe 1 decembrie 1918.
         În perioada interbelică istoria acestor locuri este bogată în evenimewnte, oam enii de aici participând activ la desfăşurarea evenimentelor istorice şi adoptarea unor măsuri importante pentru societatea românească şi oamenii acestor meleaguri.
         Evenimentele din decembrie 1989 au adus şi locuitorilor comunităţii turţene binefacerile libertăţilor democratice, prin legea 18/1991 locuitorilor comunei le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra pământului luat de CAP, atât pentru terenurile arabile cât şi celelelalte terenuri agricole şi forestiere.