Relieful şi vegetaţia

Relieful comunei
          Relieful actual al comunei este foarte variat datorită faptului că pe acest teritoriu se întâlneşte Zona muntoasă vulcanică OAŞ, cu cea a Câmpiei Someşene, care datorită acţiunilor agenţilor externi a dat naştere la mai multe unităţi geomorfice, unităţi care nu depăşesc 630 – 680 m, cu o medie de 250 m. 
Aceste unităţi sunt:
luncile înalte individualizate- se întâlnesc pe cursul pâraielor Turţ şi Hodoş, şi au o altitudine cuprinsă între 130 – 133 m, cu lungimi între 4 – 8 km şi lăţimi de 2-3 km şi cu o formă conică în plan orizontal, caracteristici ce fac să se menţină apa pe perioade mai îndelungate.
terasa aluvio-pluvială- situată la sud de satul Gherţa Mare, cu altitudini între 130-140 m, cu lungimi între 2-3 km, lăţimi între 1 – 1,5 km şi cu un plan uşor înclinat la 2 – 3 grade.
- regiunea colinară-sedimentară- situată la sud-vestul munţilor, care face trecerea dintre cmpie şi zona muntoasă, cu altitudine cuprinsă între 140 – 200 m, lungimea versanţilor între 0,4 – 2 km şi cu pante 6 – 16 grade.
- piemonturile de eroziune - unităţi geomorfice care urmăresc ca o coroană Dealul Băbiu (Piemontul Turţ-Batarci) şi Dealul Pietrosul (Piemontul Gherţii Mari). Situate în regiunea colinară, sedimentară şi de munte, piemonturile au altitudinea versanţilor între 200 – 400 m, lungimea versanţilor 600 -700 m şi pante între 14 - 40 grade, constituind zona fânaţelor şi păşunilor.
- glacisul submontan - se întâlneşte în jurul muntelui Ascuţita din lanţul Pietrosul Gherţii Mari, pe care-l urmăreşte ca ca un brâu de jur împrejur. Altitudinea este cuprinsă între 180 – 350 m, versanţii având o lungime între 150 –500 m, iar pantele între 14 – 15 grade. Pe versanţii brăzdaţi de ravene, se întâlnesc bolovani foarte mari.
- munţii joşi insulari cu creste ramificate - cu altitudini cuprinse între 400 – 617 m, Vf. Tompa de origine vulcanică eruptivă, se ridică brusc deasupra câmpiei. Au versanţi foarte puternic înclinaţi, cu pante ce depăşesc uneori 30 grade, ajungând chiar până la 45 – 50 grade. În afara Vf. Tompa mai amintim şi alţi muncei: Coasta Rea 591 m, Copârcea 612 m, Faţa Mare 492 m, Ghezuri 550 m, Chirira 529 m etc.
- bazinul intramontan - situat la nord de satul Turţ, cuprinde zona Turţ Băi şi Valea Ghezurelui închisă de culmile: Ursoiul, Copârcea, Faţa Mare, Tompa Ceaslăţul, bazin puternic fragmentat de versanţi abrupţi şi alte porţiuni de alunecare activă ori stabilizată.

Procese geomorfice actuale
Precipitaţiile atmosferice determină pluviodenundaţia şi eroziunea de suprafaţă. Cantitatea particulelor fine  de la suprafaţă erodate, depinde de gradul de acoperire a solului sau a rocii, de viteza picăturilor de ploaie, care bombardând solul, fie că desprinde particulele de sol, fie că le transportă. La ploi mari se produc şi anumite surpări de teren, aluinecări de teren, în zonele Ugheri, Călineţe şi Turţ Băi.

Vegetaţia, flora şi fauna
         Pe teritoriul comunei se intrepătrund flora de tip euroasiatic cu cea circumpolară şi europeană, ca expresie a climatului temperat de tip continental. Existenţa castanului dulce, la poalele Babiului, răspândit deobicei în regiunea mediteraneană, demonstrează faptul că în această zonă există condiţii climatice mai blânde decât în alta similară, datorită barajului protector format din lanţul muntos din partea nordică. Cele mai multe plante sunt mezofile, mezoterme, neutrofile. Un mare număr din acestea sunt valorificate în scopuri practice: medicinale, melifere, furajere şi forestiere.
           Vegetaţia forestieră de pe cele 1757 ha are în special păduri de: fag, stejar, carpen cu esenţă moale şi tare, alun, corn, la care se adaugă anumite zone cu răşinoase plantate în ultimii 40 de ani. Există o mare varietate de fructe de pădure: măceşe, coarne, mure, porumbrle şi ciuperci.
          Varietatea vegetaţiei, condiţiile optime de climă, fac ca pe teritoriul comunei Turţ, să se găsească şi o bogată faună de păduire dar şi de stepă. De interes faunistic sunt: cerbii, căprioarele, porcii mistreţi, vulpile, rozătoare ca: iepurele, veneriţa şi păsări ca: fazanul, ciocănitoarea şi turturica.

Solul
         Dominante în perimetrul comunei Turţ, sunt solurile brune de pădure, care ocupă versanţii piemonturilor şi ai munţilor joşi, bogate în humus de pădure şi argilă. Alte soluri sunt solurile brun roşaste de pădure, slab podzolite, puternic erodate, precum şi soluri brun gălbui.
        Solurile podzolice se găsesc în partea cea mai umedă a zonei forestiere, cu precipitaţii suficiente şi temperaturi mai coborâte. Rocile de solidicare sunt argilele şi luturile.
        Solurile intrazonale care determinate de roca mamă, climă, vegetaţie, adâncimea pânzei freatice sunt: solurile aluviale, şi solurile gleice(lăcoviştele)
        In general solurile de pe raza comunei sunt slab productive, pentru care îngrăşarea cu gunoaie de grajd, cu îngrăşăminte şi amendamente este mai mult decât necesară.