Țara Oașului se întinde pe aproximativ 755,30 km², de la Turț – Gherța Mare – Gherța Mica (în limita vestică) pâna la pasul Huta – 640 m alt. (în limita estică) și de la Cămărzana (la nord) spre sud până la munții ce împrejmuiesc localitățile Orașu Nou – Racșa – Vama.

Țara Oașului cuprinde următoarele comune și sate: Orașu Nou, Prilog, Racșa, Orașu Nou-Vii, Certeze, Huta Certeze și Moișeni, Vama, Vama Bai, Călinești-Oaș, Lechința, Coca, Târșolț, Aliceni, Boinești, Bixad, Cămărzana, Bătarci, Tarna Mare și Negrești-Oaș (oraș).

Depresiunea Oaș prezintă altitudini maxime de 400-500 m. Localitățile sunt așezate dealungul văilor ce străbat Țara Oașului. În partea de nord este bazinul Lechincioarei care cuprinde Valea Mare, Valea Semănaturii și Valea Lechincioarei. În partea de sud Țara Oașului este străbătută de râul Tur și afluenții Alb și Rău.

Închisă de Carpați la nord, est și sud, depresiunea Oaș prezintă o importantă deschidere a suprafeței către vest, unde se desfășoară și cea mai largă deschidere formată de părțile Turului și Talnei. În această zonă, depresiunea ia contact cu câmpia Someșului și Tisei, primind influența directă a maselor de aer umed oceanic, în timp ce înălțimea Carpaților Orientali împiedică pătrunderea curenților reci de nord-est.

Actul din 17 noiembrie 1270 face cunoscut că „prin scrisoarea regelui Ștefan dată în anul Domnului o mie douăsute șaptezeci, în ziua de 15, înainte de calendele lui Decembrie, iar în al domniei sale în anul întâi, se arată că moșiile Livada, Orașu Nou, Vama, Prilog și Ovaș care au fost odinioară ale lui Benedict numit Ur., mort fără moștenitor, care au fost date pentru totdeauna, de către acel rege Ștefan, suzeranului Nicolae fiul lui Maurițiu pentru serviciile sale credincioase”.

În 1452, când cetatea Satului-Mare era a familiei Huniazilor, Negreștiul este pomenit ca aparținător al acestei familii. Pe la 1490 este citat ca fiind încadrat în domeniul Medieșului Aurit. În următoarele secole până în secolul al XVIII-lea domeniul Oașului, deci și Negreștiul trec din stăpânirea habsburgilor, în a principiilor Transilvaniei.

Oașul este menționat în Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche. În secolul XV vânătorii mai găseau încă în Oaș: brebi (Castor fiber), bouri (Bos primigenius) și zimbri (Bison bonasus).

În documentele din secolul XIX găsim mențiuni importante despre viața locuitorilor.

În 1918 prin Unirea proclamată la Alba-Iulia, Țara Oașului intră în componența României, dar în 1940 trece înapoi la Ungaria, prin cedarea Transilvaniei de Nord, conform Dictatului de la Viena, pentru ca în toamna anului 1944 să-i revină României de fapt (și de drept în 1946 la Tratatul de Pace de la Paris). În 1952 devine raion al regiunii Maramureș, iar în 1975 redevine o parte a județului Satu-Mare.

Sursa:
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aara_Oa%C8%99ului

Lunca Inferioară a Turului este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică – SPA) situată în nord-vestul României (Transilvania), pe teritoriul nord-estic al județului Satu Mare.

Aria naturală se află în extremitatea nord-vestică a Transilvaniei în județul Satu Mare, ocupând teritoriile administrative ale comunelor Agriș, Botiz, Călinești-Oaș, Gherța Mică, Halmeu, Lazuri, Medieșu Aurit, Micula, Orașu Nou, Porumbești, Turț și Turulung; și pe cel al orașului Livada. Aceasta este străbătută de drumul european E81 care leagă Ucraina de România. Zona a fost declarată arie de protecție specială avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind instituirea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 20.537,8 hectare. Aceasta include rezervația naturală Cursul inferior al Râului Tur și se suprapune sitului de importanță comunitară Râul Tur.

Aria naturală reprezintă o zonă naturală (încadrată în bioregiunea continentală a bazinului râului Tur) Situl deține mai multe tipuri de habitate, dintre care două prioritare: Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); și Pajiști panonice și vest-pontice pe nisipuri. Acestea adăpostesc și asigură condiții prielnice de hrană și adăpost pentru o gamă diversă de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN.

Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lunca_Inferioar%C4%83_a_Turului
https://datazone.birdlife.org/site/factsheet/lunca-turului-inferior

Este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul României (Transilvania), pe teritoriul nord-estic al județului Satu Mare.

Aria naturală se află în extremitatea nord-vestică a Transilvaniei în județul Satu Mare, ocupând teritoriile administrative ale comunelor Agriș, Botiz, Călinești-Oaș, Gherța Mică, Halmeu, Lazuri, Medieșu Aurit, Micula, Orașu Nou, Porumbești, Turț și Turulung; și pe cel al orașului Livada[4]. Aceasta este străbătută de drumul european E81 care leagă Ucraina de România.

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 20.521 hectare. Acesta include rezervația naturală Cursul inferior al Râului Tur și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Lunca Inferioară a Turului.

Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști, pășuni, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, meandre, terenuri arabile și culturi) încadrată în bioregiunea continentală a albiei râului Tur, cuprinsă între colinele vestice ale Munților Oașului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și până la granița cu Ungaria.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Tur_(sit_SCI)

Muzeul local Turț este, în fapt, o gospodărie alcătuită dintr-o casă și o șură. Casa, construită în anul 1920, a fost strămutată din satul vecin Gherța Mare, cumpărată de la Vasile Filimon. Este o construcție tipică satului răsfirat din comitatul Ugocea, compusă din două camere, o tindă și o cămară. Fundația casei este realizată din piatră spartă și calcaroasă, adusă de la cariera de piatră din zonă, având pe toată lungimea sa un târnaț (prispă) sprijinit de stâlpi de stejar, sculptați cu motive geometrice. Acoperișul este din țiglă.

Camera din față este mobilată cu un lădoi, o masă, un bufet de tip vitrină, un armareu (dulap construit în perete). Camera din spate expune materiale textile, obiecte de țesut și accesoriile acestora, obiecte decorative, icoane pictate și picturi, dar și obiecte de ceramică de Vama. În șura gospodăriei sunt depozitate unelte agricole folosite odinioară la munca câmpului de țărani.

Sursa: https://muzeedelasat.ro/muzee/muzeul-local-turt-satu-mare/