Nunta oșenească începe cu pețitul fetei. Tatăl băiatului trimite la părinții fetei „un sol” pentru a cere permisiunea să vină la pețit. Pețitorii sunt tatăl băiatului și alți câțiva bărbați din neam și se stabilește zestrea. Duminică următoare tinerii merg în fața preotului satului să facă „știmbul” adică logodna, ritual ce consta în schimb de bani între tineri. După acea preotul anunță în biserică în trei duminici consecutive vestirea căsătoriei. Următorul moment este chematul „strîgatul în nuntă”.

Nunta propriu-zisă începe cu împletitul miresei. Chiar și cea mai îndemânatică meșteriță consacra ore întregi de lucru concentrate pentru împletirea părului și tot atâta vreme pentru aranjarea podoabelor. Tot în aceeași zi are loc și cusutul steagului. Se lucrează colectiv atât la casa miresei cât și la casa mirelui: vinerea (în ajunul nunții), după masă, se adună la casa miresei și își pregătesc podoabele pentru steag, iar stegașii se adună la casa mirelui pregătindu-și și ei cele necesare steagului. Lucrarea (cusutul steagului) se desfășoară într-o atmosferă de veselie tinerească, cu glume și țâpurituri. Verdeața din vârful steagului simbolizează tinerețea „să chie verde”, adică tânăr mereu.